Nopți fără vise

Curg spre-ntuneric râuri de întrebări, 
Învolburate torente-n apusuri, 
Ce nu mai aud ale vieții chemări 
Pierzându-se în tăcute răspunsuri. 

Curg spre-ntuneric râuri de lumină, 
Din calda lumină a inimii mele 
Și văd cum barca vieții se înclină, 
Scufundâdu-se în nopțile acele    

Când cerul m-afundă în mările moarte, 
Pierdute-n zadar speranțe și visuri,
Stingându-mi ființa în zări departe, 
Cum noaptea a stins întregi paradisuri.

E-o noapte a vieții când visele pier 
Iar totu-n jur e-nvăluit de ceață 
Și va rămâne-n vecie un mister 
Al soarelui izvor de dimineață 

Căprar Florin