Lumea răzvrătită pe început îşi recunoaşte păcatele, bate clopotele nemulţumită de întâmplări, rupe din sufletul încredinţat de Dumnezeu şi uită de îndatoririle sale. Nimic nu se ridică deasupra gândurilor ascunse, să se îmbrace în cuvinte mărturisite, în răni supurează sângele dezamăgirii, viaţa are rigori ce se extind şi nu se mai pot îndeplini. Întunericul se pierde de lumină, nopţile deschid uşile iadului paznicii verifică orice identitate bolnavă şi însuflă morţii bucuria pedepsei.