Spune-mi, femeie cu părul tăciune, Ochi de-ntuneric și gură de foc, Cine pe lume-ar putea să-ți îmbune Inima smulsă din marele joc? Cine-ar putea să-ți rămână în gânduri Și să te-alunge din ploile reci? Spune-mi ori, poate, îmi scrii două rânduri Despre pierdutele tale poteci. Cum de, sub pleoape, sunt norii de ploaie Tulburi ca ceața pătrunsă de fum? Unde-s privirile care înmoaie Inimi de piatră în marele drum? Vino și spune-mi ce poate s-aline Vremea din cerul pe care-l suporți Ca pe-un blestem ce apasă pe tine Și te împinge-n temutele porți. Poate-mpreună, cu ochii pe ceruri, Îl vom învinge și vom reuși Norii să-i facem pierduți în eteruri Și, prin senin, să-ncercăm a zâmbi.
sâmbătă, 31 mai 2025