Te-am aşteptat să vii pe-o rază, să-mi scrii cu fluturi de lumină Poemele iubirii noastre, ce s-au născut fără de vină. Poate că trenul vieţii tale n-a mai oprit în gara noastră Şi s-a pierdut în nori de fum, tot căutând o zare-albastră. Eu am crezut că-i vinovat peronul meu fără semnale, Dar tu m-ai rătăcit în timp, prin norii gândurilor tale. Azi, nu aştept decât o iarnă cu fulgi scăldaţi în amintiri, Iar ochii adormiți viseză, cu dor, la primele iubiri.
sâmbătă, 31 mai 2025