Voi știi s-ascult în glasul,stropilor de ploaie De sufletul ce tremurând îmi e de dor Și când mi-o povesti,de chinul ce-l îndoaie O să-i răspund,cu toate simțurile în cor: „Cunosc a ta dezamăgire,și ți-am citit amarul Dar viața nu-i mereu,ce ne dorim a fi Si de ți-e scris a duce,ca un măgar samarul Acceptă-le pe toate,necazuri,bucurii Cunosc și ochii mei,durerea ce te-ncearcă Și-a mea guriță știe,de ea cât ți-e de dor Dar rogu-te-n adâncuri,putere de îți cearcă Să treci prin greu cum trece,prin aer un condor Am alergat și eu,mult timp dup-o risipă Și m-au lovit talazuri,de chin și-amărăciune Cu greu am înțeles,că viața-i doar o clipă Trăită-n loc pustiu,și cu deșertăciune Mi-am așternut nostalgic,poezii de-a rândul Și am vorbit de toate,ce-n cale mi-au ieșit Da-ți spun că niciodată,n-o să mă-mpac cu gândul Că mult am mai trudit,până ce-am reușit!"
sâmbătă, 31 mai 2025