Nostalgie de iarnă ... Când vântul suflă rece-n goarnă, Frunzele-i răspund ușor, Suspinând la moartea lor, Apoi foșnesc sub pas de iarnă! ... Fulgi de ger prind să se cearnă Peste covorul frunzelor, Când vântul rece suflă-n goarnă Și frunzele-i răspund ușor! ... Și gerul rece, sclipitor, Peste dealuri se răstoarnă, Se-aude-un foșnet curgător, E bocetul frunzelor ce mor Când vântul suflă rece-n goarnă! ... Privesc cerul din pridvor Și fulgi de ger prind să se cearnă Dintr-un nor tremurător, Peste-al frunzelor covor Când vântul rece suflă-n goarnă Și frunzele-i răspund ușor! ... Aud vântul și mi-e dor De acel an și de-acea iarnă, Când vântul părea că mă răstoarnă Iar eu alunecam ușor Peste-al iernii alb covor Și credeam că sunt schior! ... Când vântul rece sufla-n goarnă Și frunze-i răspundeau ușor Suspinând sub pas de iarnă, De acea iarnă-mi este dor!