Deja se-ntunecă de ploaie ușoară și n-aș vrea să moară soarele când vine furtuna de vânt puternic, văzând cum zboară haotic porumbeii și corbii, iar lumina plânge și suspină când negura geme și tu-ți îndrepți ochii spre cer cerșind soare. Ne-ascundem de umbrele vremii, cu gândul legănat de brațul soarelui, ce cu dragoste ne-a purtat multă vreme, atunci când era căldura și soaptele iubirii, dar nu te întoarce cu privirea, ci mergi înainte cu timpul nou în dimineața cu răcoare, schimbându-ți haina cu pace pentru salvarea sufletului. Prețuiește ce-ți este dat, că timpul trece și apare altă apă ce izvorăște din natură și chiar dacă-i frig, sau norii-și arată negriciunea, tu păstrează lumina-n sufletul tău.
sâmbătă, 31 mai 2025