Nu gândim cǎ mâna noastrǎ Flori pǎdurii îi smulgea Şi punându-le în glastrǎ Rostul ei îndeplinea. Nu negǎm cǎ mâna noastrǎ Alte mâini le încǎlzea Cu cǎldura ei mǎiastrǎ Însoţitǎ de-o bezea. Nu rostim când altǎ mânǎ Se strecoarǎ-n sân tiptil Provocând în el furtunǎ Demnǎ de un simţ tactil. Recunoaştem totuşi mâinii O cǎdere în ispitǎ Chiar ȋn clipa-n care câinii Ne pǎzesc ca pe o pitǎ.
sâmbătă, 31 mai 2025