Nu ar trebui să sufăr! Dar nu am cum, căci am un suflet Și chiar strivit ca pe un nufăr Mai rabd un pic, apoi mai cuget. Nu ar trebui să sufăr! Dar poarta inimii-i deschisă Și țin durerile-ntru-n cufăr, Iar candela de dor aprinsă. Nu ar trebui să sufăr! Dar mă aprind ca o scânteie Și nu stiu cum sa fac s-astâmpăr Durerea care nu mai piere. Nu ar trebui să sufăr! Și nu găsesc în mine o vină, Dar nici în cel ce făr' de număr Mă-ncearcă cu a sa mână divină. Nu ar trebui să sufăr! Dar viața pare o nebuloasă Ce apasă greu pe al meu umăr Și tot ce a fost se pierde-n ceață.
sâmbătă, 31 mai 2025