Se cațără timpul în iarbă, se cațără timpul în flori, se cațără timpu-n căpițe, se cațără timpul în pomi, se cațără timpul la nouri, se cațără timpul la cer, se cațără timpul la soare - nu-i este frică de foc -; nu are timpul timp s-aștepte, dar veșnicia stă pe loc. Aleargă timpul pe șosele, pe căi ferate și pe mări, aleargă timpul prin văzduhuri și pe coclauri siderale în linii frânte, linii drepte; nu are timpul timp s-aștepte, dar veșnicia stă pe loc. Coboară timpu-n văgăune, în peșteri, puțuri și mariane, coboară timpul în morminte, coboară timpul în istorii, se bagă timpul peste tot; nu are timpul timp s-aștepte, dar veșnicia stă pe loc. Și pleacă timpul și se-ntoarce - sfârleaza fără de noroc - și curge dar nimic nu umple - sărman Sisif la neastâmpăr osândit -; nu are timpul timp s-aștepte, dar veșnicia stă pe loc. E timp în noi, în stele și mai mult, totu-i mânat de-un neastâmpăr sfânt; nu poate timpul să aștepte căci veșnicia-i face vânt.