Ceasul minţii mele stă întotdeauna treaz Şi-şi aşteaptă oglindirea în mii de cioburi infernale Cu seceră de plină necruţare ucide treptat în conştiinţă Şi suflet de păgână fiinţă îmi arată neîncetat Groapă de tăcere trecute prin peri de suferinţă Lăuntric angajament de a sta cu norii nopţii Îmi linişteşte credinţa de a fi cu totul altfel Şi necesitând clipe de extremă alcătuire ascunde teamă. Clipă de groază despoaie treptat clipe de fericire Bătălia susţinută tragic pe catarg de depărtare adâncă Sălăşluieşte în palat de demenţă frumuseţe în extaz de priviri Seacă gânduri de nevinovat conţinut înălţând capul victorios.
sâmbătă, 31 mai 2025