Cȃnd eşti ocȃrmuit De propria-ţi naturǎ Fǎ, rogu-te, ce-ţi cere Şi fi-vei mulţumit Peste mǎsurǎ. Iar dacǎ te va face Sǎ suferi, Nu te plȃnge, Chiar dacǎ mintea Te constrȃnge. Numai dupǎ ce durerea Te-a consumat, Tot rǎul tǎu dispare Şi-atunci, Nu este bine, oare, Sǎ nu arunci o vinǎ Pe cel ce te-a creat?
sâmbătă, 31 mai 2025