Nu frânge aripa de înger Ce-n zborul ei te-mbracă-n curcubeu, Rănită va-ngheţa, sculptată de zeul unui ger, Durerea haină îi va fi şi răcnetul de leu Pierdut în stepa vastă... Nu rupe floarea dimineții scăldată-n roua verii, Din doi luceferi ce-nviau lumina pe sub pleoape, Doi nori prin gene vor ploua pe vântul mângâierii... Grădina sufletului tău se va-neca în ape Si tristă-i va fi soarta... Nu frânge creanga plină de fructe roditoare Ce-n visul ei sculptează cuvinte printre buze, Se va usca, o frunză-n blestem de ursitoare, De va muți condeiul pe chipul sfintei muze Si cine-ţi va mai scrie... Nu-mi rupe gândul ce te-mbracă în nopțile celeste, Cu el am condeiat frumosul şi răul în cuvinte, Mi-a fost şi frate, şi dușman în zilele oneste Când hoinăream cu el prin visuri, în clipele absente, Departe fiind de tine...
sâmbătă, 31 mai 2025