Nu mai cer

Fortunei nu-i mai cer nimic,nu vreau,
Să-mi las în brațele-i sorocul,
Atât am așteptat,da-i spun pe șleau,
Că nu mai poate drege busuiocul.

Celui ce guvernează Universul,
Nu îi mai cer nimic,doar sănătate.
Dacă nu-mi dă,îl rog măcar ca versul,
Să-mi fie îndrumat către dreptate.

Nu vreau palate,ori vreun giuvaier
Căci nu acestea mă-ncălzesc
Tot ce veghează al nopții cer
Nu vreau!Vreau numai să iubesc

Mai pot oare să-ntorc destinul,
Când nimeni nu îmi strânge mâna?
Când tot ce mă descrie-i chinul,
Ce poate face ea,Fortuna?