Mi-am adunat curajul în palma-‘mpreunată Şi l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu, Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată... Singurătăţii rob, să-i fii... e-atât de greu. Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecaţi departe, Nevoi, de alţii scrise, i-au dus printre străini Eu am rămas aici... din când în când o carte Mai pune câte-o veste, în viaţa mea cu spini. Nu plâng, imi pun pe rană, speranţă şi tăcere, Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri... Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere... Şi-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.
sâmbătă, 31 mai 2025