Nu plânge sfântă Românie!

Nu plânge sfântă Românie!
...
Nu plânge sfântă Românie
Că nu mai suntem cum am fost
Mai sunt destui români în țară
Ce-ți știu trecutul pe de rost!
...
Nu plânge nici că fiii tăi
Te-au lăsat pe mâini străine,
Mai sunt destui români în țară
Gata să moară pentru tine!
...
Nu plânge țara mea bătrână
Și jefuită de vrășmași,
Că-n nația asta română
Nu toți suntem hoți și lași!
...
Nu plânge țară din străbuni,
Că cei ce astăzi jefuiesc
Pământul nostru românesc,
Nu-s fii tăi, nu sunt români!
...
Dacă ne-am aduna cu toții,
Mulți din cei care-am tăcut,
Vom stârpi din țară hoții,
Chiar și mai mult decât atât!
...
Căci vom ieși cu pieptul gol,
Să dăm afară toți vrășmașii,
Cum au făcut înaintașii,
Să fim demni de moartea lor!

(În onoarea soldaților români care s-au jertfit, iubitori de țară, cu speranța că nici noi nu suntem mai prejos, sau dacă totuși azi nu  suntem demni de sacrificiul lor, în cele din urmă, vom fi)!