Nu pot să-ţi mai vorbesc cum îţi vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăţ tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine ţărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo braţe întinse pe hotarele depărtării încolţesc amăgirea muşc din ploi îmi las morganele îmbrăţişate de cer rană copiilor mei nenăscuţi la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristeţea nopţilor să te găsesc
sâmbătă, 31 mai 2025