Nu, romantismul încă n-a murit

Nu, romantismul încă n-a murit,

Nu, romantismul încă n-a murit,
doar s-a pierdut, pe undeva prin lume
și zace-acum, uitat și prăfuit,
prin vreun cotlon, stingher și fără nume!

E-acoperit de diplome și premii
din versuri goale, anoste și moderne,
canoanelor ciudate ale vremii,
nu le va da simțirile-i eterne!

El stă cuminte și-așteaptă răbdător,
un om modest, să-l pună-n versu-i blând,
să-ncarce poezia cu mult dor,
să crească-ncet, cu fiecare rând!

Îl mai găsim încă în poezii,
pe unde l-au sădit clasicii vechi,
că romantismul este un fel de-a fi,
precum erau poeții neperechi!

Nu, romantismul încă n-a murit,
doar s-a pierdut, pe undeva prin lume
și zace-acum, uitat și prăfuit,
prin vreun cotlon, stingher și fără nume!