Nu știu

Nu știu

Eu nu știu când s-au spălat pe mâini
doar Pillat-nainte de-a ordona să suie
biciuind în lătrături de câini,
pe cel ce și-a dus crucea, spre-a fi bătut în cuie!

Nici știu cum te-au privit atunci,
cei ce te-au întins pe crucea ta, pe spate,
doar mulțimea privea în ochii tăi adânci,
atunci când a ales de te-a trimis la moarte!

Nu știu câți au plâns când te-au văzut pe cruce
cu sângele țâșnind din rănile deschise,
dar te plângea măicuța. nemaiputând a duce
durerea morții tale și parcă înlemnise!

Nici astăzi eu nu știu câți încă te mai vor,
din câți se-nchină-ntr-una la sfânta ta icoană,
dar știu că simt Iisuse un tăvălug de dor,
și-n locul tău, în mine e-un gol precum o rană!