Nu sunt decât surâs

Nu sunt decât surâs 
În ploaia de insulte,
Căci nimeni nu a plâns
Ca fruntea să-mi sărute.

Nu sunt decât surâs, 
Căci nimănui nu-i pasă... 
Ce vechi dureri am strâns
Cu zâmbetul pe față.

Nu sunt decât surâs,
Căci timpul nu se schimbă,
Ci omul e învins 
De gându-i într-o clipă.

Nu sunt decât surâs,
Căci viața se va stinge...
Și răni de m-au străpuns 
Acuși se vor închide.