Am crezut cǎ eşti trǎznaia Care mǎ robeşte Şi-am dat fuga la Sinaia Sǎ te cat orbeşte. Ȋnsǎ, oare, ce sǎ vezi, Tu fǎceai pe zǎpǎcita Cu fundiţe şi-ochii verzi, Jucȃndu-te de-a pitita. Nu mi-ai dat Nicio adresǎ, Nici numǎr de telefon, Unˋsǎ caut o prinţesǎ, Prin oraş… Sau pe peron? Hai, sǎ stau puţin Pe-o bancǎ, Ce-aş putea sǎ fac? Şi sǎ tac, naibii, din fleancǎ, Cǎ e tot un drac. Poate-apare dupǎ colţ Cȃnd nu mǎ aştept, Of, mi-am prins mȃna-ntr-un bolţ, Deci, Nu sunt deştept!