Nu te cunosc Te-am prins de mână, Ce folos! Nu mă cunoşti ,nu te cunosc... Ce rost mai are să mă minţi? Tu minţi frumos, Nimic nu simţi! Nu îti clipesc pleoapele reci Sub fulgi de nea când vii şi pleci... Nu-ţi plânge zâmbetul amar Cănd te întorci în noapte iar. Acum mi-e bine Mai te simt În piept arzând, În gând murind, Doar glasul vântului în noapte Mă poartă spre ale tale şoapte Şi nu ştiu de-i adevărat, De-ai să te-ntorci sau mai uitat. Mă ninge iarna în tăcere, Mă mângâie c-o adiere, Mă-mbraca-n mantia-i de-argint, Te prind de mână şi mă mint. Dar dintr-o dată mă trezesc, Spre zarea albă rătăcesc, Ai fost doar umbra unui gănd, Ce s-a topit pe-obraji plângând.