Privesc pe geam şi ce zăresc? Totul e pustiu; Copaci goi, fără de frunze Ca ei aş vrea să fiu! Degeaba am eu haine fine Cănd fericire-a dispărut; O duc şi rău, o duc şi bine, Când vine primăvara, e un început. Însă cănd iubirea din viaţa mea dispare, Mă pierd în întuneric şi-n necunoscut. Mă simt ca şi natura când iarna piere, moare, Îmi doresc acum să nu mă fi născut! Copacul e uscat, dar vine primăvara! Iubirea mea de-o viaţă am pierdut-o eu; Şi nu am să-mi revin nici dacă trece toamna, Căci singur voi rămâne şi trist voi fi mereu. 2010
sâmbătă, 31 mai 2025