Nu te vindecǎ vreodatǎ

Te doboarǎ golul
Care
Se ridicǎ-n jurul tǎu
Într-o zi 
Ca orişicare 
Când iubeşti
Rǎpit de hǎu?
Hǎu-i  hǎu,
Nu este vid,
Dacǎ nu mǎ crezi
Pe mine,
Poţi sǎ-ntrebi
Pe Euclid.
Lucruri multe
Sunt fireşti
Care, sigur,
Nu te-ajutǎ
Chiar de-ţi vine
Sǎ huleşti
În procent
Sutǎ la sutǎ.
Dacǎ se întâmplǎ,
Totuşi,
Sǎ te laşi în spaima firii,
Nu te agǎţa
Fiinţǎ
De momelile iubirii!
Vei fi aspru pedepsit
De cutumele lumeşti,
Asta…
Sǎ te saturi
Vere
De-obiceiul
Sǎ iubeşti.
Cǎ iubirea, ca iubire,
Nu te vindecǎ
Vreodatǎ,
Pârjoleşte-n tine
Totul
Cu-o plǎcere
Blestematǎ.