Nu ţi-am mai scris…

Nu ţi-am mai scris…

Nu ţi-am mai scris de mult…
cuvintele au iz de fructe putrezite,
uitate  într-o toamnă amară,
în cupa cu vin roşu
prins între iluzii.
Se  leagă,
se dezleagă indiferente
la  verdele  rămas
într-un a fost odată.

Nu ţi-am mai scris de mult…
încerc să adun risipa
din tot ce sunt
mai mult înapoi
decât înainte
şi-un gând  rătăcitor
prin florile de castani
dintr-un a fost odată.
Nu ţi-am mai scris de mult…