Nu vei afla nicicând Ce haos adunat în chin A fost în gând răsunet Eliberat de zâmbet, Ascuns de vorba sinceră şi simplă, Tu ai văzut faţada îndelung clădită. Curaj să fi avut să intri În încăperi. Jos, la parter, e-o cameră roz, Pe-alocuri cenuşie. Mai sus culorile-s mai clare Şi încăperile mai pline De amintiri, trăiri. Iar unele sunt goale, întunecate Te copleşesc. Sus, la mansardă Evident fără acoperiş E-un pat Să pot privi la cerul înstelat Cu sufletu-mpăcat.
sâmbătă, 31 mai 2025