Frunzuliţă lemn de nai, mă urcai pe-un vârf de plai mâinile-mi împreunai, şi la Domnul mă rugai : -Doamne sfinte, ceresc tată, n-ai cumva nici o răsplată pentru-acei mişei burtoşi ce se cred ditai sfătoşi? Stau în fruntea ţării mele şi nu fac decât belele: Ţara ne-au amanetat, brazii ni i-au retezat. Ne-au gonit pe căi străine, pentru-o bucată de pâine, Pâine'amară şi trudită de mi-e inima sfârşită. C'am luat jalea în spinare Şi-am plecat în lumea mare, lume-amară și străină și-i doar inimă haină, că de dai de-un al tău „frate”, te-njunghie pe la spate. N-a rămas din noi decât doar ce-i hâd și ce-i urât. Iar de dăm de-un suflet mare îl călcăm toți în picioare. Tropăim pe a lui rană fără inimă umană, Ne gândim că-i prost: ”Dă-l dracu!” Dar ne-a ajutat săracu... Nu ne mai interesează buzunarul de-ncasează! Vrem doar bani și-avere multă nimic nu ne mai încântă, vrem mașini, piscină-n curte și „firmate” cât de multe. Vezi : -Aici e buba lumii pe care n-o-nțeleg unii, unui prost dă tot ce are, și-altul bagă-n buzunare. Unu-i hoț și-și face rostul Tu rămâi în șanț ca prostul! Și-acum spune-mi tu fârtate: -Nu-i așa că am dreptate?
marți, 24 iunie 2025