(sub ghilotina privirii) din sărutare am decojit manechinele iubite vitrinele sunt cioburi unghia mea dreaptă lărgește orizontul ce nu smerește îmbrățișarea nu respiră decât acvatic (am avut polemici aprinse cu tine pe seama adecvării mediului la meridianele închisorii orfice) urzică rău timpul culpabil ascuns în epidermă de aceea mi-ai lăsat bilețele de adio sub toate troițele pe cele din păpădie încă nu le-am găsit orizontul e chemat să-nfioare mărturia spațiului din tine că există aleile pe care merg vii n-au consistența celor din criptă dezbrăcat de umbră gândul meu rătăcește hoinar deșertul a tastat greșit programul inimii și-acum a schimbat codul lichid arde ce nu încape în oase și nu știe acorda o aripă unghia scrijelește întrebare în interstițiul dintre valvele duhului sacru fără odihnă în criptă învineţește timpul lipsit de racordul iubirii nevăzut mai iei o gură din mine setea adoarme o clipă cascadele iluziei pe-o gaură de cheie nu încap și oștile lui Macedon și elefanții cu trompele-n sus undeva templele rămân în urmă ca bornele sângelui iar tu pe marginea șanțului scoți solzii din gene și te expui benevol radiației uneori atingerea în care mă-npăturești doare taifunul se zbate în flutur să găsească mărului înțelepciunea gustului geneza în coacere poate fi doar țelul secund menit să abată atenția echilibrul perfect este provocarea ce scoate somnul din pleoapă din elitra cicadei se vede cum hoțeşte miracol strânge armonic eternități aseptice în lupă sfarmă comunul esența nu poate fi atinsă cu palmă gloduroasă ai grijă ispita poate fi șuie și perfidă sau calea pe care doar regii au curaj vremii să-i smulgă vălul materiei pingelei colbul de aur răsuflarea primară amprenta botinei din sala tronului osânda nemeritată când talpa e goală și glezna vulnerabilă ca și duhul din care irumpe dă certificare genunii să întindă plasă hristică pâine și vin împărtășește destinul taina coboară storul lumina să nu scrumească răsăritul insuficient copt la cină Iisus ne bea moartea până la ultima picătură și-n vertebra amnezică doar viul ne acordează struna galactică