Capul spart între speranţe Pare gâtuit De creier Când în el se-aude orfic Gângurit de negru Greier. Mintea arǎ spaţii strâmte Bântuite de-o culoare Când albastrǎ când verzuie Ca iubirea În eroare. Construind iresponsabil O cunoaştere Uşoarǎ, Trǎitǎ în paradoxul Renunţǎrii, Bunǎoarǎ, Cazi în erodarea vieţii Convertitǎ-n lepǎdare De ispita fiinţǎrii În neantul cel mai mare. Voluptatea aţipirii În reflexele Fugare Naşte prospeţimi Eterne Cufundate în Uitare. Numai cerul intervine Când e vorba De idee Sau de dragoste maternǎ Oferitǎ de Femeie.
sâmbătă, 31 mai 2025