Numai eu

- Azi nu mai sunt corăbii, fortăreţe
Sau templieri plecaţi prin cruciade,
La pension nu se predă nobleţe,
Iar Don Juan nu stă pe sub arcade

Să mai compună seara serenade
Contesei îmbrăcate cu paiete,
Nici Casanova nu aruncă nade
Prinţeselor care-i zâmbesc cochete.

Azi numai eu aştept să cadă luna
Cu faţa-n perna albă de mătase
Şi să-ţi compun sonete pictând runa
Pe buzele fierbinţi şi voluptoase.

- Un vânt uşor şi candela se stinge,
Alunecă satenul la picioare,
Pe coapsele-ncordate parcă ninge
Cu albul pur al iernilor polare,

Dar mâna ta brodează-n întuneric
Pe gheaţa pielii mele diamante,
Iar buzele sub sânul mic şi sferic
Descoperă nostalgicul andante

Al inimii şi-apoi accelerează
Tahicardii ce le credeam uitate
Ce-n raza lunii pline germinează
Cu inocenţa micilor păcate.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif