Ce nemernică eşti, noapte, Cu fir galben prins în lună Şi cu limba mătrăgună Între buzele răscoapte. Mai subţire ca o liră Şi mai unsă ca un zeu. Cine? Tu! Doar n-oi fi eu, Uite luna cum respiră! Galopează căpriorii Până dincolo de șuier Şi mă-nchizi adânc în fluier. Cine? Tu! N-or fi cocorii! Noapte, vine-o babă veche, Pare-se că-i zâna bună. Cine? Eu! Doar eu sunt lună Când mă spânzuri de ureche. Mare lină şi docilă Mi se-aşterne-mpăturit. Noapte, sincer te-am iubit Ca pe-o crâncenă pastilă. Şi s-au dus o iarnă, trei, Poate nouă ni se pare, Noaptea sare şi răsare. Ce nemernici dumnezei! 26 aprilie 2017 – 5 decembrie 2018, Constanţa
sâmbătă, 31 mai 2025