Numai timpul știe!

Numai timpul știe!
...
Au rămas în mine atâtea răni, adânci,
Din lupta mea cu viața, prea mult n-am adunat,
Atâta mi-a rămas, imaginea de-atunci,
Când mă priveai iubito, cu sufletul curat!
...
Din ce-am lăsat în urmă, prea multe nu regret,
Doar anii fără tine, atât de mulți și goi
Mi-au adus de-atunci  tot ce-am pus amanet
Ca să-mi redea destinul, povestea cu noi doi!
...
Când te-am pierdut pe tine, o viață am pierdut,
Că te-am lăsat acolo, în vremea  nimănui
Și-atunci când fără mine, destinul te-a durut,
Durerea-ți fără margini, tu n-aveai cui s-o spui!
...
Acum, plin de regrete, îmi amintesc de tine,
De vremea-aceea-n care privindu-te, visam
Și numai timpul știe, ce dor era în mine,
Când răscolind prezentul, nu te regăseam!