Nu e nimic din ce te-aştepţi Pe alocuri poţi da greş Este o vorbă din cei înţelepţi Să nu pui praful doar sub preş. Natura ţi-a mai dat speranţa De-un număr fără numărare Dar tu privind greşit ea viaţa Ai vrut doar sfânta încununare. Nimic nu seamănă cu timpul Nici amănuntul cel frivol A mai rămas doar anotimpul Pe care viaţa-l strânge-n bol, Spre a privi la el cu drag În nopţile de reverie Spre amintiri fără şirag Şi plânsete o mie. Te prinde dară iar în joc E nemurirea stepei Să dăm Cezarului un pic de foc Şi amanetul clipei. Nu pierde vremea printre vremuri Sădeşte stropul vieţii Pentru a găsi ce doar în ramuri Stă el, imboldul tinereţii.