nici nu ştiu dacă m-a iubit mi-a spus doar că nimic nu mai contează şi că singurătatea o scrijeleşte pe suflet apoi a plecat... mi-aş fi dorit înainte să-i strig numele să vorbesc cu Dumnezeu şi poate împreună să împletim lumina în şuviţe subţiri să pot intra în întuneric ca într-un templu apoi să revin pe laviţa de lângă poartă să vorbim despre dimineţi nesfârşite şi despre lucrurile rămase neterminate dar Dumnezeu a aţipit mi-am dat seama că rugăciunea ajută doar atunci când te reîntorci în tine şi suferi ştiu că nu mai am timp să îmblânzesc moartea pitită sub scări însă ştiu că-n fiecare zi din durerea mea se va naşte o altă viaţă
sâmbătă, 31 mai 2025