Cerul se năruie, Pământul să tremure, Norii se-adună, Pregătiți de furtună. Corbii atacă, Se năpustesc după pradă. Se-aud demonii Cum murmură blasfemii. O tânără mireasă, Aleargă disperată. Rochia ce-o poartă De copaci se-agață Crengile îi lasă Răni adânci pe față. Dar nu vrea să se-oprească, Căci mirele o așteaptă Să-și dea ultima suflare din viață. În brațele ei să-și petreacă, Ultimul moment cu ea să-l împartă. În genunchi ea cade, Regele-i pe moarte. Și nici măcar nu se zbate. Vrea să scape de toate Sperând că măcar după moarte De liniște să aibă parte. Îi dă cămașa de pe gât la o parte Să poată să vadă de mai aproape Rana provocatoare de moarte. Are gâtul secerat De sabie sfărâmat E de-a dreptul incredibil Cum e posibil Dacă el e invincibil? Regina își ia regele în brațe, Lacrimile-i curg, i se scurg Se amestecă cu sângele lui Care nu se poate opri nicicum. Cu ultima lui putere Pleoapele și le deschide-n tăcere. Privește spre-a lui mireasă, Găsind puterea să îi zâmbească. Liniștea le-nconjoară Suferința să le-adoarmă. Noaptea lor nupțială S-a transformat.... În noapte funerară.
sâmbătă, 31 mai 2025