În cântecul frunzelor Cu ochii-nchiși eu zbor Și nimic nu mai rămâne Decât un călător. O, ce frumoasă stare Atunci când sunt în zbor! Aud, privesc o mare, Un loc frumos, de dor. Acum, eu sunt departe Real de acel loc, Dar în imaginație Cu frunzele-i un hop. Privesc în continuare Și-ascult sunetul tot Și văd în depărtare Un frumos mare stol. Ce sunete înalte Cu râs veselitor, Spre Mare avântate După peștișori. Mi-am zis că sunt în vis, Dar totuși eu nu dorm – Ce minunată stare Cu conștiință în visare. Din grădină, oare, În dorul meu de Mare, Să fie o chemare Prin frunze de Mare?
sâmbătă, 31 mai 2025