O clipă... Aș vrea să pot întoarce o clipă viața mea, Și să colind pădurea ce-n taină mă chema, Ca să-i ascult cântarea în foșnetu-i divin Venită dintr-o lume cu cerul tot senin... O clipă... doar o clipă să fiu din nou,copil, Cu lacrimi să mă bucur de floarea de april. De cântecul viorii când strunele plângeau în ceasul înserării! Și stelele-mi șopteau, Cu glasul lor în noapte,cu glasul lor duios Că nicăieri nu-i bine. Nici cerul mai frumos, Așa cum este-acasă! Acolo,toate-s vii, Și amintiri..și doruri..și cântec de copii... Mi-e dor de glasul care,m-a învățat să zbor, Și să privesc spre Soare! Că-n urmă-i orice nor, Mi-e dor să privesc luna cum trecea peste sat, Și să-mi sărut părinții ce-n poartă i-am lăsat, Plecând în noaptea neagră fără de stele-n jur... Mi-e dor de glasul mamei..de ochii ei de-azur... Mi-e dor de duzii care,sfioși își aplecau peste furtuni și soare,rodul ce-l aduceau într-un căuș de lacrimi,țesut în al vremii,zbor... De duzii mei din poartă,mi-e dor! Mi-e tare dor... Mi-e dor de vechi prieteni,de satul meu,iubit, De iarba de acasă și câmpul înflorit, Ce duce pe-ai săi umeri o lacrimă de stea: E lacrima măicuței unită cu a mea... Dar n-am uitat pe nimeni..În suflet am păstrat vorba tăcută,dulce-al scripcarului din sat... Îi văd și-acuma fața și-i aud glasul blând: "O,vino fată dragă..vreau să te-aud cântând!" ***** Acasă,doar acasă sunt flori ce înfloresc, Să le cuprind în brațe. Atâta mai doresc. Și să le spun că-n vreme,pe nimeni n-am uitat: "Absent-am fost o clipă numai, din al meu sat!" 28.11.2020
sâmbătă, 31 mai 2025