mă cert cu dumnezeu pentru bănuții de-argint uitați într-un cufăr undeva în marea roșie de sânge de cai si călăreți cu zale pentru ce să râdă cezarul sătul de orgiile romane în timp ce sângele purtat de valuri scârbit de argint loveste-n corabie mă cert cu dumnezeu nu-l las nu mă lasă bucăți de carne putredă e trupul meu sfârtecat numai argintul nu piere se topeste luând forma unui tiran însetat după iluzii deșarte nero zâmbește arde sufletul romei miroase a foc si frumos pe mâinele mele semne de cuie pe-obrajii mei semne de lut inima tânjește după argint si blestem mă cert cu dumnezeu pentru pruncii uciși în nazaret pentru fiul ucis pe o cruce despre lipsa de sens în nopțile mele atât de barbare gândul lui einsten îl simt când mă loveste lacrima lumii o ecuație înțeleasă greșit
sâmbătă, 31 mai 2025