O Evă

eram singur în subterană cu flori oţelite
şi văd în îndepărtările liniare
O Evă tânără, precum o floare de cireş
cum se apropia de mine, cu privirea ei ce-mi părea
că-n ei îmi văd vârstele păienjenite
a fugit din Edenul dumnezeiesc pentru a mă cunoaşte
pentru a face dragoste cu mine pe tâmpla nopţii crepusculare
l-a părăsit pe Dumnezeu, a lăsat în urmă mirodeniile celeste
ce-ţi dau veşnica tinereţe
şi a coborât pe firmamentul străveziu spre infernul teluric
în subterană, unde, născut dintr-o scuipătură aruncată de Dumnezeu
stau eu, cel uitat de zeu
aşteptând-o pe Eva să-mi mângâie obrajii cu buzele ei cârnoase
ce-mi lasă pe obrajii prafuiţi sucul zemos al unei iubiri ancestrale