O fi vântul sau destinul Care îmi bate seara în geam Sau lumina blândă a lunii Frunză legănată în ram O fi ochii tăi iubito Ce se ascund în steaua mare Sau un cântăreţ pribeag Ce îşi cântă de alinare Dar răcoarea mă apasă Pe sub gene trecătoare Stau privind pe cerul lin Cum o stea devine floare Printre norii ce se joacă Iar apar steluţe mii Şi o lacrimă îmi cade În bătaia inimii Bate vântul şi suspină Pe sub geamul meu tăcut Blânda lună iar adoarme Frunza zboară în trecut Şi în noapte eu dispar Ca un vis plin cu destin Şi aştept să vină ziua Împreună iar să fim.