O floare

O floare,
Pe buzele tale se lasă 
Să încolțească, 
Mirosul izbitor al petalelor sale, 
Al pâraielor,
Al pietrelor ce-și petrec drumul 
În albia spumoasă a văilor, 
O floare, 
Albă și sfioasă, 
În asfințit, 
Va veni și-ți va săruta 
De două ori 
La aceeași poartă, 
Cântecul de privighetoare 
Al miresei;
O floare, 
Unică și albastră, 
Într-o noapte ca asta, 
Va veni să-ți șoptească dorul,
Noapte bună!