O linişte de mănăstire ne cheamă azi într-o iubire. Ne ţine-n ceaţă trişti, stingheri c-un gând venit de nicăieri şi adormit pe lespezi moi de sfinţi şi sfinte în nevoi. O linişte de-adânc de lume trezită pentru noi anume ne poartă paşii-n alte vieţi când ne iubeam în dimineţi, în dimineţile cu rouă, în nopţile cu lună nouă. O linişte-a tăcut în dor căzută ploaie în izvor şi în fântâna părăsită, în lacrima neadormită.
sâmbătă, 31 mai 2025