O lume beteagă Pe-astă lume ,unde ne judecă o boală si-orice speranță de normalitate piere, sunt plânși cei coborâți în sacul de pe urmă, ne-duși în biserici și-îngropați în tăcere. Clopote zăngănind ne acordă auzul. E muzică vântul printre scaieți infloriți. Respirăm,virtual adorându-ne nudul gândirii și-al poziției clare de beliți. De-acum doar libertate pre-comandată, pe-astă lume,unde judecata e-n vrie. Seringi colorate și trandafiri de piatră printre morminte și ne-îngropate sicrie. E născută,o lume imensă,beteagă. O lume,ce văzul nu o poate cuprinde, ne-înconjoară într-o formă criptată cu câțiva la butoane,niciunul cu nume.
joi, 3 iulie 2025