O mie de ochi

În cazinoul ciudat de la minus şapte, se joacă ruleta morţii...
Crupier al sorţii,
invitat special al Inconştienţei,
Fatidicul dă tunul:
Zero!
S-a spart oglinda...
Casa ia tot!
Proprietarii,
cei o mie de ochi,
îşi freacă mâinile de bucurie,
toata miza de pe masa de-afară, a lor va fi să fie.

Rămaşi îngropaţi în greşeala fatală,
neutronală,
o mie de ochi, la masa tăcerii
văd infinitul prin poarta durerii:
ploaia artificială picurând monoton,
prin fisura iscată absurd în beton.

O sută de ochi, lăcomii infinite
se-nghesuie-afară la averi înzecite
ce toate s-au copt
...mai orbesc nouăşiopt.

Doi ochi, superavuţi,
stăpâni absoluţi,
încă un pic,
...peste nimic.