Pǎşea semeţ pe o cǎrare O minte plinǎ de pǎcate, Dar cu idei alambicate Orȃnduite ȋn sertare Mǎ-ntreb şi-acum de ce salva Ȋn folderul posteritate? Pentru cǎ se cunoştea pe ea, O minte plinǎ de pǎcate. Fǎcȃndu-şi propria balanţǎ, Fǎrǎ tǎgadǎ, se socoate O minte plinǎ de pǎcate, Recunoscȃnd, cu eleganţǎ, Cǎ poate fi ȋnfrȃntǎ, frate!