În Alhambra strălucită Mult vestită, Unde sufletul uimit Drăgălaş se desfătează Şi visează La trecutul fericit; Pe o noapte-nseninată Şi-nstelată, Eram singur admirând Peste marmorele dalbe Raze albe Din luceferi lunecând. Dulce-a nopţilor făclie Argintie În Alhambra deştepta Mii de umbre nevăzute Şi tăcute Ce pe rând se arăta, Şi trecând printre coloane, Prin saloane, Veneau toate-a să-nchina La frumoasa lor regină Ce-n lumină Tainic, lin se legăna Astă fantasmă gingaşă, Drăgălaşă Ca un zâmbet de copil, Era falnica sultană Africană, Fiică a lui Boabdil, Linda-Raia, pentru care Mic şi mare Sufletul său ar fi dat, Pe când dalba-i tinereţe Şi frumseţe Încântau acest palat. Acum Linda în tăcere, Cu durere Se uita l-a ei surori, Şi-n a Leilor fântână A sa mână Arunca plăpânde flori, Iară umbrele uşoare, Zâmbitoare, Privind floarea ce cădea, Pe-a fântânei apă lină, Cristalină, Se pleca, se oglindea. Dulce era acea noapte Fără şoapte Pe-al Andaluziei plai! Când deodată-o armonie Serafie Răsuna viu în sarai. O duioasă biulbiulină Din grădină Începuse a cântă, Ş-al ei cântec de iubire Cu uimire Linda-Raia-l asculta. Toate umbrele-ncântate, Adunate Sub al lunii dulce foc, De mâni gingaş se luară, Se-nşirară Iute vesel pentru joc, Şi-n Alhambra nesonoră Ele-n horă Începură-a se-nvârti Cu-o mişcare graţioasă, Luminoasă Care minţile-mi răpi. Fiecare dintre ele Blând la stele Se uita, jucând uşor, Şi steluţele uimite, Neclintite, Vărsau raze-n ochii lor. Toate-n horă vesel prinse Şi cuprinse De-ale danţului beţii, Răspândeau luciri uşoare Zburătoare Ce săltau prin galerii; Şi din horă, din zburare, Fiecare Cu-o zâmbire saluta Pe-a saraiului regină Ce-n lumină Danţul repede-l purta. Dar o rază aurită, Răzleţită Din a zorilor cununi. Străluci ca o săgeată Deodată Printre-a nopţii dulci minuni, Şi ghirlanda de fecioare Zâmbitoare, Învârtindu-se voios, Se-nălţa pană la stele, Şi cu ele Peri ca un vis frumos!
sâmbătă, 19 aprilie 2025