O să culeagă tot ce va crește În urma ta,când te-ai decis Să smulgi realul din poveste Unde plăcutul a fost doar vis. Frunze și flori puse-n ierbar Păstrând culoarea de la viață, Iar licuricii din insectar Vitale-s raze de speranță. Te-ai liberat arzând cămașa Nefastului foc al iubirii. Doar gri și rece ca cenușa E amintirea rătăcirii. Lipsa de tact sau neputință Nicicând voită,te-a ranit. Și-i plin de bube în căință, La actul sau de necioplit. Și poate vei simți vreodată Nevoie doar să-l intelegi, În nou-ți drum,la noua haltă Chiar sângerând să îl aștepți.
sâmbătă, 31 mai 2025