Gândul mă duce negreșit La o veche prietenie, Copiilor le-am povestit Cum era-n copilărie. O prietenie adevărată, Cu drag aș vrea și azi să am, Ca-n povestirea minunată, Când cu prietena mea eram. Aș vrea ca lumea să învețe Să-i cinstească pe cei ca noi, Chiar și-n clipele de tristețe Prietenii buni nu dau înapoi. Prietena mea niciodată, Când era greu nu m-a părăsit Ne ajutam de îndată Și ziceam că: totdeauna așa va fi. Ea e comoara cea mai bună, Nimic nu ne va despărți, Ne vom bucura-mpreună Și-ți spun sigur că așa va fi. E bine să ai întotdeauna Un prieten bun și credincios, Să-ți fie alături când vine furtuna, La fel și când ai timp frumos.