Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri, Tu ce măsori curgerea lumii în haos După câte ori se ivește umbra, Soră luminii. O, Saturn tu, care domnind genunea, Te-ndrăgi atât, că, privind la tine, Din adâncul întunecat ea dete Naștere lumii. Cel dintâi din zei răsărind din haos, Generații trec, de zei și de oameni, Numai tu rămâi pe deasupra tuturor Cel de pe urmă. [1880]
Similar
