Adorm ușor pe mana ta iubite, visez că sunt la umbra unui nuc, cu parfum de flori la frunte, ce săruturile de iubire aduc. Simt totuși că vine depărtarea, acolo unde trupul meu doarme, dar zâna de iubire, sărutarea, m-alintă ușor pe-ale mele forme. Trezită apoi de dor și rătăcire, privesc la tine ca-n ultima vreme, ascult șoaptele tale pline de iubire, pe-o inimă-nsetată de multe poeme. Vedem pe cer cum luna se ascunde, iar stelele lucitoare stau să iasă, cuvântul meu pe tine te pătrunde și mă-mbrățișezi frumos ca pe-o crăiasă. Suntem topiți în ale noastre gânduri, și-a noastră taină veșnic să rămâie, în spațiul nopții și-n a noastre rânduri, un început și-un nesfârșit să fie.
sâmbătă, 31 mai 2025